CULTIVAREA ROSIILOR

     Roșia este o plantă nativă a sudului Americii de Nord și nordului Americii de Sud, având un areal natural de extindere din centrul Mexicului pînă in Peru. Ajunsa in Spania rosia a devenit un ingredient principal in bucataria specifica zonei, raspandindu-se apoi usor in Europa de Sud.

     In fiecare an aproximativ 30-40.000 de persoane  participata la Bunol, oras din sud-estul Spaniei, la "Tomatina" – sarbatoarea tomatei (rosiei ), o bataie uriasa cu rosi.

     Rosia  este o planta erbacee, anuala, prezenta in zonele globului cu climat temperat.Rosiile sunt una din principalele culturi din gradina de legume, atat datorita cultivarii relativ usoare cat si pentru proprietatile fructului, care e un aliment foarte valoros, ce contine insemnate cantitati de substante hranitoare.

     Rosia, sau tomata,( Solanum lycopersicum) perioada de vegetatie de 100-130 de zile, in conditiile din tara noastra.  Are o radacina foarte ramificata si distribuita pe o adancime de 30-40 cm, mai ales cele obtinute din rasad (cele provenite din semanat direct, radacina este pivotanta si poate ajunge in sol pana la 80-100 cm). Deoarece este alcatuita din tesuturi mecanice slab dezvoltate, tulpina nu se poate mentine in pozitie verticala, cu exceptia soiurilor pitice. Pe tulpina, la axila frunzelor, cresc lastari, care trebuiesc indepartati pentru a nu intarzia aparitia primelor fructe. Inflorescenta este de tip cima simpla sau compusa si apare dupa un numar diferit de frunze, in functie de soi (4-10). Florile sunt hermafrodite, de culoare galbena, cu polenizare automata. Fructul de tomate este o baca carnoasa cu epiderma neteda, lucioasa, de culoare si forma diferite, in functie de soi, avand o greutate ce variaza de la 30 pana la 500 g, uneori chiar mai mult.

     Cultivarea rosilor se face in spatii protejate (sere, solaria) sau direct in camp. Exista mai multe variante: cultura timpurie, cultura obisnuita de vara-toamna, prin rasad sau prin semanatul direct pe brazda.

     Solul trebuie sa fie fertil, profund, bine drenat si valoarea recomandata a pH-ului este cuprinsa intre 5.5 si 6.8. Prin adaugarea de compost sau alte materii organice in solul unde veti planta rosiile, asigurati acestora o crestere mai rapida.

     Soiuri populare de rosii:Heirlooms, Brandywine, Brandywine OTV, Caspian Pink, Constoluto Genovese, Hillbilly, Radiator Charlie's Mortgage Lifter, Red Tomatoes, Arkansas Traveler, Carmello, Celebrity, Early girl, Stupice, Cherokee Purple, Garden Peach, Jaune Flamee, Lemon Boy, Paul Robeson, Amish Paste, Margherita, Speckled Roman, Sungold, Isis Candy, Matt's Wild Cherry, Super Sweet 100, Cupid.

     Rasadurile Recolta de primavara tarziu se obtine prin semanarea semintelor toamna tarziu sau iarna devreme.

      Pentru germinarea semintelor, rosiile au nevoie de o temperatura minima de 8-10^o C, cea optima fiind de 20-25^o C. Lumina influenteaza cresterea si fructificarea plantelor. Lipsta luminii determina caderea florilor, scaderea productiei, precum si intarzierea maturarii fructelor. Umiditatea solului in timpul cresterii vegetative si fructificarii trebuie sa fie de 60-70% din capacitatea totala pentru apa, aceasta fiind indispensabila pentru cultura tomatelor.

     Cel mai bine este sa samanati semintele in rasadnite (vase de plastic, pahare de iaurt, inghetata sau de plastic) pentru a reduce costurile muncii si socul transplantarii. Folosirea amestecurilor de pamant steril, de gradina scade incidenta bolilor. Se pot folosi si un amestec de pamant obisnuit, dar acesta trebuie fumigat pentru a elimina si neutraliza insectele, bolile si semintele de buruieni; pamantul trebuie mentinut la 70C timp de 30 de minute pentru a se distruge toti daunatorii.

     Semanati 2-3 seminte in fiecare rasadnita, la 6 mm adancime, udati si acoperiti vasele cu o folie de polietilena; asezati rasadnitele la umbra, la 21 C, pana germineaza semintele. Dupa aceea puteti indeparta folia, iar rasadnitele se pot muta in plin soare. Lasati numai planta cea mai viguroasa in fiecare vas.

     Pe cat posibil, rasadurile trebuie tinute in primele 10-14 zile la temperaturi de 14-15C ziua si 11-13C noaptea. Acest tratament ar trebui sa ajute semintele sa dezvolte cotiledoane mai mari si tulpini mai subtiri. De asemenea, plantele vor fructifica mult mai devreme, crescand numarul de recolte. Dupa aceste 10-14 zile, temperaturile trebuie mentinute la 21-23C ziua si 15-17C noaptea. Important este ca dupa acel tratament initial, temperaturile nu trebuie sa scada sub 12-13C - daca acest lucru se intampla, rosiile vor ramane pitice iar leguma va avea forma neregulata. In zilele noroase, temperaturile pot fi scazute putin.

     Apa de irigare poate fi putin incalzita iarna, inainte de a fi folosita. Udarea cu apa mai rece de 10C ingheata radacinile si face ca rosia sa ramana pitica. Plantele trebuie tratata saptamanal cu un fertilizator solubil, amestecat in apa de udare. Pe masura ce rosia se dezvolta, fertilizarea se poate face de doua ori pe saptamana.

     Dupa 4-6 saptamani de la semanare, rasadurile de rosii sunt destul de dezvoltate pentru a fi transplantate in straturi.

     Se planteaza la o adancime cu 2,5 cm mai mare decat cea din rasarnita, cu 38-46 cm distanta intre ele si pe randuri de 90-120 cm latime. Se uda imediat dupa transplantare.

     Tomatele se cultiva mai mult prin rasad, desi se pot cultiva cu rezultate bune si prin semanare direct în câmp. Rasadul pentru culturile timpurii se produce în rasadnite calde, în care se seamana în luna februarie între 4 si 8 gr samânta la 1 mp. La 2-3 saptamâni de la rasarire, când apar primele frunze adevarate, rasadul se repica la distanta de 10/10 cm când vrem sa obtinem un rasad viguros si avem spatiu suficient. Mai bune rezultate se obtin prin repicarea la cuiburi sau ghivece nutritive. Pentru cultura de vara, semanatul în rasadnita se face la începutul lunii martie. Când a trecut pericolul brumelor târzii de primavara, începând cu mijlocul lunii aprilie si pâna în luna mai, rasadurile de tomate se pot planta în gradina.
     Plantarea se face la 60-70 cm între rânduri pentru soiurile cu portul mai mic si la 70-80 cm între rânduri si 30-40 cm pe rând pentru soiurile mai mari. La plantare este bine sa se puna la cuib un pumn de mranita care se amesteca cu pamântul din cuib.
     Dupa plantare rasadul se uda cu 1-1,5 litri apa la cuib sau se iriga între rânduri.
     Dupa plantare, rasadurile trebuie aracite pentru asigurarea sustinerii. Aracii de lemn de 1-1,2 m lungime se infig in pamant in dreptul fiecarei plante inspre nord . Sau se instaleaza spalieri mai grosi de lemn de 70-80 cm din 2 in 2 metri pe rand, pe care se intinde sarma la 50-60 cm inaltime.
     Se executa prasirea repetata pentru spargerea crustei si combaterea buruienilor.
     Copilitul, ruperea lastarilor crescuti sub frunzele principale,
se face imediat ce acestia apar, pentru o buna dezvoltare a fructelor. Se pot lasa 1-2 lastari la tufa, din cei care apar in preajma primului ciorchine de fructe, pentru cresterea productiei.
     Udarea se face la 6-7 zile, functie de gradul de uscare al pamantului. Primavara si la inceputul verii, rosiile se uda dimineata, pentru ca pamantul sa se incalzeasca in timpul zilei, iar plantele sa nu sufere de raceala din timpul noptii. Vara, udarea se face seara si noaptea, cand solul s-a mai racorit. La udare trebuie urmarit ca apa sa ajunga la radacini si nu direct pe planta, iar apa folosita sa nu fie rece, ci trebuie lasata la soare pentru a se incalzi un pic. ingrasarea pamantului se face o data la 10-15 zile de la plantarea rasadurilor, apoi la 2 saptamani. in acest scop e indicat sa se foloseasca ingrasaminte naturale, precum gunoiul animal (1 galeata gunoi se subtiaza cu 5 galeti apa), 10-15 litri la 1 mp, sau mranita, care se imprastie printre plante si se ingroapa prin prasit in sol.
     Carnitul este o lucrare foarte indicata, atat pentru culturile timpurii cat si pentru cele tarzii. Consta in retezarea varfului plantei la 2-3 frunze deasupra ultimului ciorchine de fructe. La tomatele timpurii se lasa 4-5 ciorchini de fructe, iar la cele tarzii 6-8 ciorchini. Prin aceasta lucrare se grabeste coacerea fructelor in cazul rosiilor timpurii, se asigura fructe mari si carnoase la cultura de vara, iar la cea tarzie se accelereaza coacerea inainte de caderea brumei.
     Recoltarea tomatelor se face pe masura coacerii lor, in mai multe randuri. Productia medie este de 40 – 45 t/ha la ciclul scurt si de 50 – 60 t/ha in ciclul prelungit. Pentru cei care nu au solarii, se poate obtine o productie mai timpurie prin acoperirea tomatelor cu tunele joase.

     Rosiile trebuie tinute la temperaturi de 13C - niciodata mai mici de 10C - pentru a se mentine mai mult. Cele deschise la culoare trebuie tinute la minim 21C pentru a deveni rosii.

        Controlul bolilor si daunatorilor la rosii
     Cel mai bun tratament pentru combaterea bolilor este prevenirea. Alegeti un loc insorit, pamant usor drenabil si sterilizat, asigurati o buna circulatie a aerului si monitorizati indeaproape sistemul de irigatie pentru a mentine la minim sansele imbolnavirii. Oricum, este bine sa aveti la indemana o serie de substante fungicide si un sistem bun de imprastiere a acestora pe toata suprafata plantelor.

     Bolile semintelor includ putrezirea semintei (nu mai germineaza din cauza unei ciuperci), putrezirea tulpinii si uscarea rasadului inainte sau dupa germinare. In ultimul caz este vorba de imbolnavirea rasadului inainte sau dupa ce a crescut peste nivelul pamantului. Simptomele includ aparitia unor leziuni uscate sau apoase la nivelul solului, care duc la indoirea tulpinii.    Bolile rasadului de rosii sunt cel mai des cauzate de ciuperci ca Pythium spp. si Rhizoctonia solani care se gasesc in pamant. Tratarea semintelor cu substante fungicide corespunzatoare, sterilizarea pamantului si ingrijirea atenta sunt cele mai obisnuite metode de control.

     Nematodele ataca radacinile si duc la dezvoltarea deficitara si ofilirea plantei (foarte des e intalnita ofilirea in timpul zilei). Unul din simptome este aparitia de radacini a unor noduli sau umflaturi, urmat de aspectul prost al plantei in general, datorat incapacitatii radacinilor de a trage substantele nutritive necesare. Sterilizarea (fumigarea) pamantului este ce mai eficienta metoda de control.

     Verticillium si Fusarium sunt boli care duc la ingalbenirea frunzelor pe margini sau intre venelor. Plantele raman mici ca inaltime, se ofilesc foarte mult in timpul zilei dar isi revin noaptea. In cele din urma, planta moare.

     Rosiile pot avea un numar mare de paraziti si boli, insa, din fericire, ele nu creeaza atatea probleme incat sa-i descurajeze pe cei care le cresc. Multe probleme pot fi evitate cu o ventilatie buna.

       Patarea alba a frunzelor de tomate
     Boala este frecventă la culturile cultivate în câmp,rară la cele cultivata în solarii şi nu se găseşte la cele cultivate în seră. Atacul se poate întâlni încă din primele stadii de dezvoltare a plăntuţelor pe foliole sub forma unor pete circulare de 1-4 mm, de culoare brună, apoi cenuşie cu puncte brune-negricioase in mijloc.
     Metode de prevenire si combatere.
-adunarea şi arderea resturilor vegetale infectate.
-dezinfecţia răsadniţelor cu formol.
-îndepărtarea de la plantare a răsadurilor cu atac incipient pe frunzele bazale.
-rotaţia culturilor, astfel încât tomatele să fie plantate în acelaşi loc odată la 3-4 ani.
-plantele se udă la bază şi mai degrabă dimineaţa decât seara pentru a reduce numărul frunzelor ude.
   Tratamente chimice se fac cu Dithane M45,Antracol,Vondozeb,Mancozeb, Derosal,Bavistin, Captan,Merpan,Captadin după recomandarea vânzătorului de la Farmacia Plantelor.

        Făinarea tomatelor(Leveillula solanacearum)

     Pe faţa superioară,frunzele prezintă la început pete de decolorare (gălbui)care se pot uni in condiţii favorabile dezvoltării bolii.Pe faţa inferioară a limbului,în dreptul petelor se formează o pâslă fină,cenuşie albicioasă, care în timp devine prăfoasă şi presărată cu puncte brune -negricioase.Datorită atacului are loc îngălbenirea şi uscarea frunzelor în totalitate, fructele de pe plantele puternic atacate rămân mai mici şi nu se dezvolta normal.
     Combatere: Tratamente foliare alternative cu: Antracol 70 WP - 0.2 %, Dithane M45 - 0.2%, Captadin 0.2-0.25 %, Trifmine - 0.03%, Dacfolin - 0.015%, Rubigan 12 CE - 0.03 %

     Eu va urez spor la treaba si vreme buna tuturor!